Creasta Fagarasului:Lacul Caltun-Refugiul Fereastra Zmeilor ziua 3 (6 august 2013)
Caltun, Negoiu, Lespezi ramaneau acum doar o amintire.
Mai aruncam din cand in cand o privire plina de regret asupra minunatei imparatii de vest a Fagarasului, in speranta ca timpul si vremea imi vor ingadui sa descopar toate minunatiile sale. Primul semn al unei noi dimineti abrupte ma intampina sus, tocmai sus in varf de deal. Eu, marea cautatoare de semne aveam acum parte din ele din plin, unul dupa altul, din ce in ce mai sus.
Mai aruncam din cand in cand o privire plina de regret asupra minunatei imparatii de vest a Fagarasului, in speranta ca timpul si vremea imi vor ingadui sa descopar toate minunatiile sale. Primul semn al unei noi dimineti abrupte ma intampina sus, tocmai sus in varf de deal. Eu, marea cautatoare de semne aveam acum parte din ele din plin, unul dupa altul, din ce in ce mai sus.
O priveliste de neuitat oriunde priveam. Coborarea dupa
Laitel parca imi dadea curaj, deja zaream si Turnul Paltinului, chiar si
cararea se profila pana la un anumit punct.
In spatele nostru Caltunul oferea prilejul unor privelisti cu adevarat unice. Piciorul Lespezi, atat de drag mie, lacul Caltun aproape ireal de aproape, incat sa ti doresti sa-l tii in mana si nu in ultimul rand Strunga Dracului, care ramane inca nedescoperita mie.
In spatele nostru Caltunul oferea prilejul unor privelisti cu adevarat unice. Piciorul Lespezi, atat de drag mie, lacul Caltun aproape ireal de aproape, incat sa ti doresti sa-l tii in mana si nu in ultimul rand Strunga Dracului, care ramane inca nedescoperita mie.
Drumul a continuat initial lin, apoi s-a mai condimentat un
pic cu ceva lanturi si cateva prapastii demne de remarcat. Si nu trecu mult
timp, doar vreo 2 ore pana ce am ajuns pe platou din nou. Nu, nu era platoul de
filmare ci doar Turnul Paltinului, ce nu pana de demult se vedea in zare.
Poteca spre Balea si aceasta parte a traseului imi erau bine
cunoscute, acum totusi parca am avut mai mult spor caci drumul nu mi s-a parut
la fel de lung. Ragazul avut odata cu inoptarea la Caltun isi spune cuvantul.
Azi ma simt ca la plimbare, nu mai suntem neaparati presati de parcurgerea unei
anumite distante, ma bucur pe indelete de un cer de poveste, cu nori de puf .
Si iata-ne la Balea fara prea mari peripetii.
De aici urcam in saua Capra
si in scurt timp ajungem pe Vanatoarea lui Buteanu. Mi-an dorit foarte mult sa urc din nou pe Buteanu, ca intr-o reiterare a primului meu traseu. Imi doream mult sa vad de la distanta macar trapezul magic care m-a insotit in permanenta, in gand si suflet.
De aici urcam in saua Capra
si in scurt timp ajungem pe Vanatoarea lui Buteanu. Mi-an dorit foarte mult sa urc din nou pe Buteanu, ca intr-o reiterare a primului meu traseu. Imi doream mult sa vad de la distanta macar trapezul magic care m-a insotit in permanenta, in gand si suflet.
Urcarea pe Buteanu de o ora si un pic, a fost un binemeritat
ocol, fiindca privelistea e chiar una
unica pentru mine poate se mai poate compara doar cu cea dupa Dara. De ce spun
ca este o priveliste unica? Varful Vanatarea lui Buteanu este situat la jumatatea
masivului Fagarasului. As spune ca este
cel mai bun punct pentru o priveliste daca doriti sa aveti o perspectiva a
tuturor celorlalte varfuri. Dupa Buteanu
se vede creasta Arpaselului,muchia Albotei ,muchia Buteanu,
caldarea si varful Vaiuga, lacul Capra, varful Buda, Raiosu, Museteica,
Arpasu Mare, Arpasu Mic, Mircii,
dar si Vistea Moldoveanu, pana la indepartatul Dara.
caldarea si varful Vaiuga, lacul Capra, varful Buda, Raiosu, Museteica,
Arpasu Mare, Arpasu Mic, Mircii,
dar si Vistea Moldoveanu, pana la indepartatul Dara.
Dupa turul de orizont am coborat pe piciorul Caprei, m-am
oprit pentru cateva secunde sa contemplu stanca numita Revolverul,
apoi ne-am apropiat destul de abrupt de caldarea Fundul Caprei, dupa o coborare in serpentine.
Pe sub Creasta Arpaselului , o caprita a fost indeajuns de simpatica cat sa imi ofere o poza.
Am continuat sesiunea foto cu niste floricele care mai de care mai colorate si interesante. Am incercat sa le imortalizez splendoarea macar in cate un cadru, sper ca am reusit cat de cat.
apoi ne-am apropiat destul de abrupt de caldarea Fundul Caprei, dupa o coborare in serpentine.
Pe sub Creasta Arpaselului , o caprita a fost indeajuns de simpatica cat sa imi ofere o poza.
Am continuat sesiunea foto cu niste floricele care mai de care mai colorate si interesante. Am incercat sa le imortalizez splendoarea macar in cate un cadru, sper ca am reusit cat de cat.
In curand ajungem la Fereastra
Zmeilor iar lumina crepusculara a apusului ne invaluie treptat.
Culorile calde ale asfintitului lasa incetul cu incetul loc unui melanj de albastru-gri-cenusiu, ce se lasa o data cu seara, peste munte, peste amintiri, peste lume. Cum Fagarasul este o alta lume, linistea noptii prevesteste insa ca intotdeauna tumultul unei noi aventuri.
Culorile calde ale asfintitului lasa incetul cu incetul loc unui melanj de albastru-gri-cenusiu, ce se lasa o data cu seara, peste munte, peste amintiri, peste lume. Cum Fagarasul este o alta lume, linistea noptii prevesteste insa ca intotdeauna tumultul unei noi aventuri.