Creasta Fagarasului:Curmatura Bratilei-Plaiul Foii ziua 6 (9 august 2013)
Dis de dimineata, acum un pic mult prea de dimineata, dupa
ce am dormit in refugiul Curmatura Bratilei, iata-ne ajunsi la final. Efortul
de a ne trezi inainte de ora 6 ne este rasplatit, cu primul si singurul rasarit
de soare de pe traseu.
Dupa ce trecem de varful Bratila, facem un zoom in partea dreapta cu creasta
Iezerului, si la aproape o ora de la plecare ajungem langa fostul refugiu
Berevoescu unde gasim un izvor amenajat de aceasta data, cu debit foarte bun.
Ocolim varful Berevoiescu, si iata-ne ajunsi la refugiul din zona Comisul,
identic cu cel din Curmatura Bratilei.
Pana acum am avut un ritm sustinut, sa
ne fi ajutat si racoarea diminetii, asa ca sa tot fi fost vreo 10 cand intram
in padure.
Din saua Lerescu mai
surprindem masivul Iezer pentru ultima oara inainte de a ne lasa in voia
padurii. O scurta pauza pentru un shot
cu lacul Pecineagu si ne afundam in padure,doar asa sa mai scapam de zapuseala
zilei. Refugiul a ramas acum doar o amintire, un punct nedisinctiv ce se
zareste doar cu mult zoom printre varfurile a doi brazi. O data intrati in
padure, ne indreptam spre Curmatura
Lerescu Mic.
O ciuperca trasa in teapa, tocmai buna de pus pe gratar, sau nu,
imi atrage atentia, asa ca incep cautarea avida de noi cadre .Ciuperci si iar
ciuperci, majoritatea rosii, sa fie si otravitoare?
Mai trecem de
cativa copaci seculari, si in curand iata-ne la prima din cele
2 zone de doboraturi.
Dupa ce ocolim pe
unde putem, regasim repede semnul si poteca, mai facem “100 de metri copaci”, pana ce iesim la o
zona mai expusa de unde putem vedeam cum defrisarea excesiva a distrus tot, peisaj tipic Romaniei.
Intram din nou in
padure, gasim semne pe diverse resturi
de copaci , o zona plina de tufisuri si iarba de jumatate de metru, pe
un drum ce nu prea pare umblat. Zarim
prin frunzisul verde si fructe rosii
imbietoare, pare zmeura, dar mai bine ne punem pofta in cui.
Dintr-o data parca am intrat in savana, iarba de un metru, copaci , sau copaci lipsa si ajungem intr-o zona defrisata total si 3 drumuri.
Unul in stanga, banuiam ca duce spre Rudarita,
unul inainte si altul in dreapta. Spre nedumerirea noastra
nici unul dintre drumuri nu este cel bun.Cu toate acestea daca ratati poteca de la intersectie si mergeti pe drumul de centru, veti gasi la 20 metri o sageata pe o buturuga, care arata spre inainte. Nu mergeti inainte, desi semnul arata asa, ci faceti stanga in dreptul sagetii, chiar prin desis. Desisul pare inaccesibil, dar veti gasi poteca dupa 20-30 de metri. Drumul care continua inainte urca abrupt si se infunda in exploatarea forestiera dupa aproximativ 15 minute. In aceasta intersectie de 3 drumuri este singurul loc unde se poate pierde poteca marcata din creasta Fagarasului.
Chiar in intersectie cum privim inainte se afla un copac cu o banda rosie.
Poteca trece in partea stanga chiar prin desis – asa cum indic si eu
constiincios.
La un moment dat iesim din padure, dam de o noua zona de
defrisare, insa poteca cu toate ca nu e marcata pe aceasta portiune (unde poate
ar fi nevoie), continua pe curba de nivel, si ajunge intr-o zona de urzici de
jumate de metru.
Am simtit nevoia sa le
dau exemplu ca punct de reper, eu fiind in pantaloni trei sferturi. Urmeaza 40 de minute de coborare, la inceput printr-o
mare de urzici, apoi prin padure.
De la 2150 la 1450 (Curmatura Lerescu) si pana la aproape 750 in Plaiul Foii cam asa s-ar descrie aceasta ultima zi. O data ajunsi la Rudarita am simtit cu
adevarat coborarea de pe munte. Sa tot fi fost vreo 30 de grade, lucru
confirmat o data ajunsi la civilizatie fusesera 32-33 grade. Si cand sa ma
bucur ca am terminat a trebuit sa mai merg 10 km pe jos pe un drum prafuit, am
avut macar norocul sa nu treaca decat 1-2 masini pe langa noi.
Era o zi torida
de august, umbra nu prea vrea sa ne insoteasca cu toate ca mergeam teoretic pe
langa padure, macar vedeam in fata Craiul din cand in cand si ne gandeam cum
trebuie sa fie in creasta pe caldura asta. Si in curand un semn de “civilizatie”,
masini, agitatie, dupa 6 zile de liniste, aer curat, iata-ne ajunsi prafuiti
din cap pana-n picioare la muzica, masini, si oameni la iarba verde in Plaiul
Foii. Cu parare de rau chiar am ajuns la finalul turei din Fagaras.
70 km de creasta , 6 zile- 6 varfuri de peste 2500 de metri,
plus multe alte varfuri bonus de peste 2000, niste senzatii de nedescris. Ce ar
fi de rememorat dupa 6 zile de stat pe munte, aproape fara contact cu
civilizatia, tv-ul sau semnal la Vodafone.
Un prim contact vizual cu zona Ciortea, impresionanata intr-adevar, urcusul
pe Scara, Custura Saratii, revederea cu Negoiu,vederea asupra Trapezului de pe
Vanatarea, la 3 pasi de moarte , urcusul
pe Vistea si cer senin si vreme de plaja pe
Moldoveanu.
Unul dintre putinele apusuri cu adevarat speciale de la refugiul Vistea, o zona de lacuri superbe in caldarea Galasescu precum si zona Dara-Hartopul.. Fagarasul e greu de definit. Urcusuri ametitoare, ce ocolesc la nesafarsit varfuri pe curba de nivel, caderi spectaculoase de pietre, si deasupra a tot si toate un cer de un senin imaculat. Fagarasul e o senzatie, o lume a linistii si pacii desavarsite, linistea tulburata doar de caprele negre ce se ivesc in fuga pe pante abrupte sau pozeaza nederanjate de nimeni si nimic pe creste semete.
Cele mai indraznete vise se indeplinesc in Fagaras, asa ca
indrazniti sa visati, sa mergeti in Fagaras! Eu voi reveni cu siguranta la
anul, cu speranta ca timpul va avea rabdare pana atunci. Deja astept o intalnire cu Ciortea, poate cu
peretele Caltunului, creasta Fierastraului sau pesterile de pe Lespezi-Caltun.
Sunt sigura ca acum am descoperit doar o mica parte din aceasta minunatie a
Romaniei si sper ca timpul si natura, dar mai ales omul va avea intelepciunea
sa protejeze una dintre cele mai mari comori pe care o avem: muntele.