Treceți la conținutul principal

Creasta Fagarasului:Curmatura Bratilei-Plaiul Foii ziua 6 (9 august 2013)




Dis de dimineata, acum un pic mult prea de dimineata, dupa ce am dormit in refugiul Curmatura Bratilei, iata-ne ajunsi la final. Efortul de a ne trezi inainte de ora 6 ne este rasplatit, cu primul si singurul rasarit de soare de pe traseu.






Dupa ce trecem de varful Bratila, facem  un zoom in partea dreapta cu creasta Iezerului, si la aproape o ora de la plecare ajungem langa fostul refugiu Berevoescu unde gasim un izvor amenajat de aceasta data, cu debit foarte bun.





Ocolim varful Berevoiescu, si iata-ne ajunsi la refugiul din zona Comisul, identic cu cel din Curmatura Bratilei.



Pana acum am avut un ritm sustinut, sa ne fi ajutat si racoarea diminetii, asa ca sa tot fi fost vreo 10 cand intram in padure.







Din saua Lerescu  mai surprindem masivul Iezer pentru ultima oara inainte de a ne lasa in voia padurii. O scurta pauza pentru un shot cu lacul Pecineagu si ne afundam in padure,doar asa sa mai scapam de zapuseala zilei. Refugiul a ramas acum doar o amintire, un punct nedisinctiv ce se zareste doar cu mult zoom printre varfurile a doi brazi. O data intrati in padure, ne indreptam spre  Curmatura Lerescu Mic.




O ciuperca trasa in teapa, tocmai buna de pus pe gratar, sau nu, imi atrage atentia, asa ca incep cautarea avida de noi cadre .Ciuperci si iar ciuperci, majoritatea rosii, sa fie si otravitoare?



Mai trecem de cativa copaci seculari,  si in curand iata-ne la prima din cele 2  zone de doboraturi.


Dupa ce ocolim pe unde putem, regasim repede semnul si poteca, mai facem  “100 de metri copaci”, pana ce iesim la o zona mai expusa de unde putem vedeam cum  defrisarea excesiva a distrus tot,  peisaj tipic Romaniei.




Intram din nou in padure, gasim semne pe diverse resturi  de copaci , o zona plina de tufisuri si iarba de jumatate de metru, pe un drum ce nu prea pare umblat.  Zarim prin frunzisul  verde si fructe rosii imbietoare, pare zmeura, dar mai bine ne punem pofta in cui.  







Dintr-o data parca am intrat in savana, iarba  de un metru, copaci , sau copaci lipsa si ajungem intr-o zona defrisata total si 3 drumuri.


Unul in stanga, banuiam ca duce spre Rudarita,


unul inainte si altul in dreapta. Spre nedumerirea noastra nici unul dintre drumuri nu este cel bun.Cu toate acestea daca ratati poteca de la intersectie si mergeti pe drumul de centru, veti gasi la 20 metri o sageata pe o buturuga, care arata spre inainte. Nu mergeti inainte, desi semnul arata asa, ci faceti stanga in dreptul sagetii, chiar prin desis. Desisul pare inaccesibil, dar veti gasi poteca dupa 20-30 de metri.  Drumul care continua inainte urca abrupt si se infunda in exploatarea forestiera dupa aproximativ 15 minute.  In aceasta intersectie de 3 drumuri este singurul loc unde se poate pierde poteca marcata din creasta Fagarasului.


Chiar in intersectie cum privim  inainte se afla un copac cu o banda rosie. Poteca trece in partea stanga chiar prin desis – asa cum indic si eu constiincios. 




La un moment dat iesim din padure, dam de o noua zona de defrisare, insa poteca cu toate ca nu e marcata pe aceasta portiune (unde poate ar fi nevoie), continua pe curba de nivel, si ajunge intr-o zona de urzici de jumate de metru.






Am simtit nevoia sa le dau exemplu ca punct de reper, eu fiind in pantaloni trei sferturi. Urmeaza  40 de minute de coborare, la inceput printr-o mare de urzici, apoi prin padure.


De la 2150 la 1450 (Curmatura Lerescu) si  pana la aproape 750 in Plaiul Foii  cam asa s-ar descrie aceasta ultima zi.  O data ajunsi la Rudarita am simtit cu adevarat coborarea de pe munte. Sa tot fi fost vreo 30 de grade, lucru confirmat o data ajunsi la civilizatie fusesera 32-33 grade. Si cand sa ma bucur ca am terminat a trebuit sa mai merg 10 km pe jos pe un drum prafuit, am avut macar norocul sa nu treaca decat 1-2 masini pe langa noi.


Era o zi torida de august, umbra nu prea vrea sa ne insoteasca cu toate ca mergeam teoretic pe langa padure, macar vedeam in fata Craiul din cand in cand si ne gandeam cum trebuie sa fie in creasta pe caldura asta. Si in curand un semn de “civilizatie”, masini, agitatie, dupa 6 zile de liniste, aer curat, iata-ne ajunsi prafuiti din cap pana-n picioare la muzica, masini, si oameni la iarba verde in Plaiul Foii. Cu parare de rau chiar am ajuns la finalul turei din Fagaras.




70 km de creasta , 6 zile- 6 varfuri de peste 2500 de metri, plus multe alte varfuri bonus de peste 2000, niste senzatii de nedescris. Ce ar fi de rememorat dupa 6 zile de stat pe munte, aproape fara contact cu civilizatia, tv-ul sau semnal la Vodafone.  Un prim contact vizual cu zona Ciortea, impresionanata intr-adevar, urcusul pe Scara, Custura Saratii, revederea cu Negoiu,vederea asupra Trapezului de pe Vanatarea,  la 3 pasi de moarte , urcusul pe Vistea si cer senin si vreme de plaja pe  Moldoveanu.
















Unul dintre putinele apusuri cu adevarat speciale de la refugiul Vistea, o zona de lacuri superbe in caldarea Galasescu precum si zona Dara-Hartopul.. Fagarasul e greu de definit. Urcusuri ametitoare, ce ocolesc la nesafarsit varfuri pe curba de nivel, caderi spectaculoase de pietre, si deasupra a tot si toate un cer de un senin imaculat. Fagarasul e o senzatie, o lume  a linistii si pacii desavarsite, linistea tulburata doar de caprele negre ce se ivesc in fuga pe pante abrupte sau pozeaza nederanjate  de nimeni si nimic pe creste semete.

Cele mai indraznete vise se indeplinesc in Fagaras, asa ca indrazniti sa visati, sa mergeti in Fagaras! Eu voi reveni cu siguranta la anul, cu speranta ca timpul va avea rabdare pana atunci.  Deja astept o intalnire cu Ciortea, poate cu peretele Caltunului, creasta Fierastraului sau pesterile de pe Lespezi-Caltun. Sunt sigura ca acum am descoperit doar o mica parte din aceasta minunatie a Romaniei si sper ca timpul si natura, dar mai ales omul va avea intelepciunea sa protejeze una dintre cele mai mari comori pe care o avem: muntele. 



Postări populare de pe acest blog

Tenerife paradis al plantelor subtropiclae Grădina Botanică

C â nd a ț i fost ultima oar ă la Gr ă dina Botanic ă ? Ast ăzi vin cu o propunere pl ă cut ă ș i relaxant ă pentru o sear ă friguroas ă de iarn ă . A ș a c ă haide ț i cu mine î n Tenerife, de aceast ă dat ă la Gr ă dina Botanic ă . C ă ci amintirile sunt f ă cute pentru a fi pre ț uite ș i readuse la via ț ă . Gr ă dina Botanic ă din Tenerife ''Jardin de Aclimatacion de la Orotava'' are 7 acri, dar și mai interesant o istorie din 1792. Și acum c â teva detalii tehnice s ă le zicem: temperatura medie î n jur de 19 grade   Ce merit ă vizitat neap ă rat:  colec ț ia de palmieri o colec ț ie mixt ă de plante Africane dar ș i plante de gr ă din ă Timp de vizitare minim 3 - 3.5 ore Dac ă merge ț i la El Jardin Botanico, v ă recomand s ă v ă dedica ți minim jum ătate de zi, eventual dup ă- amiaza, dup ă o zi obositoare de traseu, fiindc ă î n mod sigur aici v ă ve ț i relaxa ș i î nc ă rca bateriile. Ceea ce nu-i lipse ș te ...

Trulli, o poveste cu Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici

Astăzi m-am gândit să mergem într-o lume a poveștilor cu cei 7 pitici și Albă ca Zăpada. Iar locul care mi-a venit imediat în minte, a fost nu Grecia, cum poate v-ați imagina, ci Trulli. De ce Trulli poate fi numit cu ușurință orășelul de poveste al Italiei? O să încerc să vă povestesc astăzi. Dacă v-ați întrebat vreodată ce este acela un trullo? O construcție din lut uscat fără mortar, ce se poate dezmembra foarte ușor, cu un acoperiș conic. Scopul e unul simplu de intuit  - ca locuitorii trulli lor să și poată construi și reconstrui repede casele. În vremea aceea birurile și taxele în regatul Napoli erau foarte mari, aceasta fiind o metodă foarte eficientă de a evita plata de taxe, arătându-și în același timp indignarea față de politicile lorzilor locali. Istoria acestor trulli datează de pe la jumătatea secolului al 16 lea în comunitatea Monti. De abia în 1620, sătucul Alberobello a început să ia aspectul unei așezări. Primele trulli au apărut în Monti, 40 la ...

Tenerife Ascensiunea pe Teide - partea a -II-a

   Tenerife - El Teide Trek -  partea a -II-a Despre Teide s-au spus destule eu v ã invit  sã v ã l ã sa ţ i purta ţ i pe c ã r ã ri de munte, pentru a ajunge  î n inima ''ardiente'' a insulei Tenerife , dar poate chiar a Canarelor: El Teide Ast ã zi v ã propun o excursie de o zi pe El Teide, simbolul Tenerifelor. De ce s ã alegi Teide si nu orice alt obiectiv î n Tenerife? Eu a ş spune pentru senza ţ iile de neuitat ş i peisajul selenar care te uime ş te la tot pasul. Un alt motiv ar putea fi fiindc ã zona este cel mai mare parc natural declarat din Insulele Canare. La tot pasul ai cratere,vulcani ş i r â uri de lav ã pietrificat ã , ceva poate ce am mai vazut doar î n Star Trek nu? Ș i s ã recunoastem mai ales pentru palpita ţ ia ş i m â ndria pe care o sim ţ i c â nd ş tii c ã ai pus piciorul pe unul din vulcanii  de 3718 metri ai Europei, p ân ã nu demult activ . Impresionant ş i totu ş i realizabil, sun ã cumva provocator n...