Treceți la conținutul principal

Trulli, o poveste cu Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici


Astăzi m-am gândit să mergem într-o lume a poveștilor cu cei 7 pitici și Albă ca Zăpada.
Iar locul care mi-a venit imediat în minte, a fost nu Grecia, cum poate v-ați imagina, ci Trulli.

De ce Trulli poate fi numit cu ușurință orășelul de poveste al Italiei? O să încerc să vă povestesc astăzi.

Dacă v-ați întrebat vreodată ce este acela un trullo? O construcție din lut uscat fără mortar, ce se poate dezmembra foarte ușor, cu un acoperiș conic. Scopul e unul simplu de intuit  - ca locuitorii trulli lor să și poată construi și reconstrui repede casele. În vremea aceea birurile și taxele în regatul Napoli erau foarte mari, aceasta fiind o metodă foarte eficientă de a evita plata de taxe, arătându-și în același timp indignarea față de politicile lorzilor locali.


Istoria acestor trulli datează de pe la jumătatea secolului al 16 lea în comunitatea Monti. De abia în 1620, sătucul Alberobello a început să ia aspectul unei așezări.
Primele trulli au apărut în Monti, 40 la număr. Orășelul a atras imediat atenția și a devenit rapid ''Orașul regal'' din ținutul Napoli, dar și orașul favorit al lui Ferdinand de Bourbon. Numele inițial al orașului, că tot îmi plac toponimele, derivă din latinescul ''silva arboris belli'' - în traducere ''lemnul sau copacul războiului''.  De ce? Fiindcă, inițial, aceste trulli erau răsfirate peste tot în zonă, printre plantațiile de măslini.

Dar Alberobello, care nu este altceva decât un orășel de ''trullis'' a fost construit și cu un scop pur economic. Lordul Acquaviva și-a strămutat în zonă tăranii iobagi, să îi numim așa, care lucrau pe feudul său, pentru a curăța terenul de uscăciuni și ulterior a cultiva pământul. Dar și pentru a evita taxele și a nu declara Alberobello ca o localitate în sine. De aceea, până în 1797, Alberobello nu este documentat, locuitorii săi trăind în aceste case care puteau fi ușor dezmembrate și strămutate în altă parte, atunci când era nevoie.


Eu am numit Trulli orașul piticilor din Albă ca Zăpada, căci nu mi-a fost deloc greu să mă transpun într-un timp al poveștii. Îmi și imaginam piticii muncitori mergând grăbiți printre căsuțele conice, special construite parcă pentru ei. Și nici nu e greu să te simți ca Guliver în țara piticilor când intri într-un trulli. Și da, când am ajuns în Trulli, m-am bucurat ca un copil ajuns pe un tărâm de vis. Fiecare căsuță e unică în felul ei, anumite acoperișuri au inscripționate simboluri solare, sau semne ale zodiacului, după cum am încercat să surprind în imagini.

O data ce am intrat într-un trulli am realizat simplitatea construcției.
O cameră principală cu spații adiționale pentru locuit și gătit. Unele trulli au și terasă unde poți urca și admira împrejurimile.
Un sătuc trulli te umple de lumină și căldură, indiferent de anotimp, căsuțele vopsite în alb, fiind un prilej bun să te bucuri de soarele Italiei. Ce am observat la anumite trulli și atunci inevitabil a apărut și întrebarea, ''de ce ar fi acelea speciale?'' este că au acoperișurile pictate cu diferite simboluri religioase sau mistice: lună, soare, sau semne zodiacale. Acestea pot avea legătură cu un statut al celor care locuiau în trulli, demonstrând astfel rangul celor care le dețineau. În mod sigur există și alte teorii, dar nu aș știi să vă spun mai multe. Trebuie să menționez și casele mai cu moț să le zicem, care au mai multe acoperișuri în formă de con. Prin deducție, probabil acestea aparțineau populației mai înstărite.
Între timp, Trulli, sătucul cu căsuțe albe de pitici, s-a transformat în atracție turistică cu multe trullii transformate în muzee și magazine de suveniruri. Nu vi se va cere nici o taxă să le vizitați, iar unii propietari chiar vă lasă să urcați pe terasă - acoperiș și vă servesc cu limoncello și alte produse tipice, în speranța că veți și cumpăra bineînțeles.



















În rest, Alberobello este un orășel situat între dealuri, cu străduțe înguste și peisaje unice.
Bineînțeles, atracția principală  este ''zona turistică'' a acestor trulli, unde sunt vreo mie astfel de construcții. Merită să urcați în partea de sus a orașului, o luați pe străduțe printre case și iesiți inevitabil din zona turistică, ajungând într-un punct mai înalt de unde veți vedea întregul sat de trulli.
Zona se numește Rione Monti. Cred că strada se numește Via Monte Michele, oarecum intuitiv, în direcția bisericii care se zărește pe deal Chiesa di Sant Antonio. 




Alberobello e o oază de liniște și relaxare, locul perfect pentru o după amiază însorită de primăvară sau toamnă târzie. Eu am fost acum în martie și era un pic frig, dar însorit totuși, oricum ar fi, priveliștea merită cu prisosință. Puteți închiria o mașină, dar să fiți atenți, în Italia nu puteți închiria decât cu un card de credit valid, nu un card de debit, iar de pe cardul de credit vi se oprește o garanție pe zi care vă este returnată în aproximativ 3 săptămâni tot pe card. 

Pe drum înspre Trulli opriți și în Locorotondo, orășelul rotund care străjuiește valea Itria. Dar despre Locortondo data viitoare. 
Trulli, o poveste cu Albă ca Zăpada și cei 7 pitici, vă invit cu drag să ne pierdem pe străduțele albe ce fac din Italia un colț rupt din povești, cu prințese și feți frumoși.
  












Postări populare de pe acest blog

Creasta Fagarasului:Curmatura Bratilei-Plaiul Foii ziua 6 (9 august 2013) Dis de dimineata, acum un pic mult prea de dimineata, dupa ce am dormit in refugiul Curmatura Bratilei, iata-ne ajunsi la final. Efortul de a ne trezi inainte de ora 6 ne este rasplatit, cu primul si singurul rasarit de soare de pe traseu. Dupa ce trecem de varful Bratila, facem  un zoom in partea dreapta cu creasta Iezerului, si la aproape o ora de la plecare ajungem langa fostul refugiu Berevoescu unde gasim un izvor amenajat de aceasta data, cu debit foarte bun. Ocolim varful Berevoiescu, si iata-ne ajunsi la refugiul din zona Comisul, identic cu cel din Curmatura Bratilei. Pana acum am avut un ritm sustinut, sa ne fi ajutat si racoarea diminetii, asa ca sa tot fi fost vreo 10 cand intram in padure. Din saua Lerescu  mai surprindem masivul Iezer pentru ultima oara inainte de a ne lasa

Căutați idei de city-break? Bari, una din numeroasele comori ale Italiei

Pe neașteptate a venit vremea vacanțelor și city-breakurilor. De aceea m-am gândit din nou la Italia . Astăzi despre Bari, oraș pe care l-am vizitat de două ori. Spre Bari aveți zboruri directe de 4 ori pe săptămână  (luni, miercuri, vineri, duminică), așa că nu ar trebui sa fie greu să vă hotărâți. Din Bari puteți ajunge oricând în alte părți ale Italiei, închiriând o mașină, iar Bari este un loc ce poate fi vizitat indiferent de sezon. Eu am fost atât vara cât și primăvara. Așa că m-am gândit să dedic o sesiune specială mai multor orașe din Italia, pentru că Italia ''it’s a bliss!'' Bari este o destinație tipic city-break dar și punct de pornire spre alte frumuseți ale Italiei, poate nu atât de cunoscute ca: Matera (orașul de piatră) și Alberobello (satul căsuțelor de pitici). O să încep cu un pic de istorie. Bari este o ancoră a creștinismului, și poate nu mulți știu că aici se găsesc moaștele Sfântului Nicolae. Ne putem mira chiar, fiindcă e drum lu
Creasta Fagarasului:Turnu Rosu-Lacul Avrig ziua 1 (4 august 2013) Visand la vreme buna si aventuri de neuitat, am pornit sambata dimineata din curtea cabanei silvice de langa Manastirea Turnu Rosu, pe traseul Chica Pietrelor. Ne setasem asteptarile in jur la 2-3 ore, dar urcusul incepea deja cu o panta deloc imbietoare pentru 8 si jumatate dimineata. Noroc ca nu a durat mult pana ce am iesit in prima poiana, vreo 45 de minute; dupa un scurt popas si o priveliste asupra localitatii Turnu Rosu si raului Olt, am ajuns si la golul alpin din Chica Pietrelor Traseul incepuse in forta, o data ajunsi in Chica Pietrelor mai erau 3 ore pana in Saua Suru. Chiar si lacul Avrig, destinatia finala a primei zile, parea acum la o azvarlitura de bat. Vremea buna, cerul de un albastru patrunzator, verdele varatic al muntelui, totul parea sa indice o vreme ideala pentru a parcurge creasta mult iubitului Fagaras. In curand, trecem de zona